Materialul de semanat
Samanta joaca un rol tot asa de mare in productia agricola ca si factorii de vegetatie. De valoarea ei interna si externa depinde in mare masura productia. Sub notiunea de samanta, in sens larg agricol, intelegem toate acele organe ale plantelor care servesc la inmultirea lor. Deci nu numai semintele in inteles botanic, ci si fructele, tuberculii, radacinile sau butasii le putem cuprinde in aceasta notiune de samanta sau de material de semanat. Numai printr-o buna lucrare a pamantului si o rationala intrebuintare a ingrasamintelor nu vom putea realiza productii multumitoare. Trebuie sa folosim si o samanta valoroasa. Greselile facute la alegerea si pregatirea semintei, greu le vom compensa prin ingrijiri deosebite date in cursul vegetatiei.
Valoarea utila a unei seminte depinde pe de o parte de conditiile de dezvoltare si recoltare, iar pe de alta parte de grija depusa la alegerea soiurilor potrivite regiunii, de conditionarea si pastrarea semintei.
Insusirile semintelor se pot aprecia in general destul de usor, prin observatii vizuale, si prin analize corespunzatoare. Pentru aprecierea lor vin in consideratie puritatea, capacitatea germinativa, uniformitatea, greutatea absoluta sau a 1000 de boabe, greutatea volumetrica sau hectolitrica, umiditatea si starea sanatatii. Aceste insusiri se numesc obiective, deoarece se pot determina analitic si exprima numeric. Insusirile subiective de apreciere sunt: culoarea, luciul si mirosul.
Pentru promovarea productiei agricole, Ministerul Agriculturii a stabilit pentru toate semintele plantelor de cultura anumite standarde, in care se prevad conditiile biologice si fizice minime, pe care trebuie sa le indeplineasca. Cunoasterea acestor standarde este necesara fiecarui fermier, pentru ca in functie de ele trebuie conditionate semintele.
Puritatea - Se intelege prin puritatea unei seminte totalitatea boabelor presupuse capabile sa germineze, apartinand speciei de analizat. Ea se exprima in procente din greutate. Materialul de semanat trebuie sa fie cat mai curat, lipsit de corpuri straine neutilizabile si daunatoare; sa aiba boabele cat mai bine dezvoltate si intacte.
Capacitatea germinativa - orice samanta viabila pusa in conditii prielnice de umiditate, temperatura si aer, trece de la viata latenta la cea activa si dupa un anumit numar de zile, specific fiecarei specii, incolteste, emitand raticela si plumula.
Capacitatea germinativa se exprima in procente din numarul de boabe puse la incoltit. Se considera ca boabe germinate numai cele cu germeni normali si sanatosi. Sunt deci excluse semintele cu germeni rupti sau anormali, adica germenii la care raticela este mult prea subtire, sau are varf maciucat, fara peri absorbanti, cu aspect sticlos, careia ii lipseste sau lipsesc cotiledoanele. Se iau in considerare anomaliile cauzate de boli transmisibile prin seminte cum este cazul la sfecla.
Capacitatea germinativa determinata in laborator trebuie considerata in cele mai multe cazuri ca maxima, deoarece factorii care o influenteaza se mentin aici in optimum. In camp,conditiile de germinare sunt mai vitrege si ca urmare germinatia poate fi mai redusa.
Greutatea si marimea semintelor - variaza mult in cadrul aceleiasi specii si este determinata in parte de factori, dar in cea mai mare masura de mediul de dezvoltare al plantelor. O mare variatie se observa chiar la o singura planta si chiar intr-o inflorescenta. Intr-un spic boabele cele mai dezvoltate le gasim la mijlocul lui si la florile externe ale spiculetului.
Greutatea semintelor se exprima in grame la 1000 de boabe; ea se numeste si greutatea absoluta.
In cadrul unei plante, fratii secundari au de regula boabele mai mici decat paiul principal. Boabele se dezvolta mai bine in conditii potrivite de umiditate decat in conditii de seceta. Tot favorabile unei bune dezvoltari sunt fertilitatea solului si spatiul de dezvoltare al plantelor.
Cum intre greutate si marime este un raport direct, alegerea semintelor grele se face prin sortarea cu site de diverse dimensiuni.
Greutatea volumetrica sau hectolitrica - se refera la greutatea unui anumit volum de seminte sau produse de consum. Cea mai uzuala unitate intrebuintata in acest scop este hectolitrul, de unde si termenul de greutate hectolitrica.
Aceasta este in raport direct cu greutatea specifica a semintelor sau boabelor. Cu cat boabele sunt mai pline si mai dense, cu atat greutatea hectolitrica este mai ridicata. In tehnica moraritului se considera ca proportia de faina ce se poate extrage dintr-un grau este strans legata de greutatea hectolitrica; in linii mari din 100 kg de grau se poate extrage o cantitate de faina egala cu greutatea lui hectolitrica.
Greutatea specifica - a semintelor, sau densitatea lor, se afla raportand greutatea la volum. Determinarea acestei greutati ar avea un avantaj fata de cea hectolitrica, deoarece ea ne-ar pune in evidenta numai greutatea substantelor unui anumit volum de boabe, si nu spatiile goale inchise in el.
Continutul in apa - cerealele uscate contin 10-14% apa. Intre 16-20% boabele sunt jilave si nu pot fi pastrate in saci sau expediate; la un continut de peste 20% apa, boabele sunt umflate si nu curg bine. Semintele de plante uleioase si leguminoase au de regula un continut de 8-10% apa.
Starea sanatatii semintelor - valoarea unei seminte depinde in mare masura de starea sanatatii ei, in consecinta trebuie data toata atentia tratarii din timp a semintelor spre a evita pierderile de recolta. Magaziile trebuie dezinfectate din timp pentru distrugerea daunatorilor. Semintele atacate de daunatori (cazul mazarii) trebuie tratate imediat dupa treierat.
Culoarea, luciul si mirosul - desi sunt insusiri subiective ale semintelor, care nu pot fi redate numeric, prezinta totusi interes pentru specialisti in aprecierea sumara si rapida a unei seminte. Pentru o justa apreciere se cere insa o buna cunoastere a acestor insusiri la semintele normale, cat si cauzele care determina abaterea de la normal.
Decolorarea semintelor este cauzata de cele mai multe ori de ploile cazute in timpul recoltarii. In conditiile de umiditate se dezvolta pe boabe diverse ciuperci, care dau o culoare cenusie, bruna sau neagra dupa specie. La multe leguminoase conditiile rele de la recoltare lasa urme vizibile; mazarea pierde luciul si prezinta pete inchise, fasolea capata o culoare murdara, iar trifoiul are multe boabe brune, zbarcite.
Luciul se pierde o data cu culoarea datorita acelorasi cauze. Mai ales la trofoi, luciul este un bun indiciu de vechime. El ar putea fi redat printr-un adaos de ulei, dar falsificarea este usor de descoperit.
Mirosul multor seminte este caracteristic speciei careia ii apartine (cazul umbeliferelor care contin uleiuri aromatice). Prin invechire, uleiul se volatilizeaza si mirosul se pierde. Mirosul de mucegai este un indiciu de conservare defectuoasa. Prin anumite tratamente el se poate inlatura sau atenua, dar fara a reda prin aceasta si valoarea semintei. O data cu aparitia mirosului de mucegai se constata la semintele uleioase si un gust amar, datorita rancezirii substantelor grase.